Cum nu putem sta
dezlipiți unii de alții prea mult, Ioana a hotărât să facem și revelionul
împreună. A vorbit cu mama ei și cum apartamentul ei era liber, a hotărât să ne
strângem la ea. Nu am reușit să convingem prea mulți colegi (unii aveau deja
planuri cu familia sau cu alți prieteni) dar câți am fost, ne-am distrat de
minune. Cum o petrecere nu poate fi petrecere fără cumpărături și pregateli, am
pus fiecare câte o sumă de bani și am purces la cumpărături cu câteva zile
înainte. Am cumpărat noi cam tot ce trebuia ( băieții arătând cât de vânjoși
sunt cărând toate cumpărăturile până la locul unde avea să fie „dezmatul „ cu
pricina) Ioana asumându-și
responsabilitatea de a pregăti totul, să ne arate ce gazdă bună e ea.
Cum s-a făcut 31, pe la ora 21, am început să
ne strângem. Irinel și Ionuț care au întârziat puțin, ne-au pregătit o
surprinza: ne-au urât de mama focului cu clopoței și strigături, cu o urătură
tradițională pe care Irinel, din ce ne-a spus el după, a șterpelit-o de la
tatăl lui.
Guffu,
câinele Izzei, fiind luat încă de la
intrare la ciufulit de mai toți, a obosit imediat. Cum ne-am strâns, ca să mai
treacă timpul până la numărătoare inversă, am hotărât de comun acord să jucăm
Delta X (un joc cu cărți în care fiecare om are o pereche din pachet, apoi se
amestecă și se așează cu fața în jos; fiecare alege câte o carte și spune ce
pedeapsă va avea de executat cel care are ghinionul de a fi extras). Aici ne-am
distrat copios,am râs ne-am simțit extrem de bine,fiecare încercând să facă
atmosfera potrivită, fără ca cineva să se supere de ce pedeapsă a primit. Pe la
12 fără câteva minunte ne-am strâns toți în bucătărie,am pregătit paharele ( pe
care Ioana legase câte o fundiță roșie la fiecare picior). Am desfăcut sticlele
de șampanie și am început să numărăm cu foc 9,8,7,6...2,1 LA MULȚI ANI 2012! Și
uite așa am intrat noi în noul an: împreună, pupăcindu-ne, ciocnind cu veselie
și urându-ne numai de bine.
Cum
deja foamea își făcuse intrarea și ea în scenă, Izza a scos tot ce a pregătit
pentru noi, am desfăcut sticlele de vin,dozele de bere (toate fără alcool...)
le-am scos la îndemână și am început să ne înfruptăm. După ce rețelele s-au mai
răcorit, ne-am sunat prietenii, colegii, părinții și le-am urat un an nou mai
bun. Abia acuma ne puteam pune pe dansat și petrecut.
Tot
gazda noastră minunată pregătise și un playlist special cu muzică de foarte
bună calitate, pentru că, dacă nu știți, în 11C
se ascultă numai muzică bună.
Am
dansat, am țopăit, am cântat, am râs, fiecare încercând să se simtă cât mai
bine și să-i introducă și pe ceilalți în spiritul petrecerii .
Partea cea mai „fun” a fost mai pe după ora 2
când cheful de dans se mai domolise:
ne-am pus pe făcut karaoke! Abia aici să vezi râs; băieții le-au cântat
cu foc fetelor melodii de suflet, partea mai proastă pentru băieți fiind faptul
că au fost filmați și au ajuns vedete
fără să vrea dar nici asta nu i-a speriat...cântând cu toată inima și cu tot
sângele de latin trecându-le prin vene.
Fetele
au încercat și ele să cânte puțin, dar clar au fost dominate de vocile
„impunatoare” ale băieților.
Am râs de mama focului, am jucat și ruleta pe
care Ionuț o primise cadou la majoratul lui...știam noi ce știam când i-am
luat-o J...Nu vă spun ce implică aceast joc de ruletă: va
las să vă dați singuri seama.
Mai spre final, când somnul își făcuse
apariția, Ioana a scos și desertul...nu o să vă vină să credeți ce am cumpărat
nebunii de noi la desert: înghețată! Să mănânci înghețată la ora 5 dim după ce
ai râs, ai țipat și ai cântat toată noaptea e o binecuvântare!
Cum nu
avea nimeni somn deși fiecare își găsise un loc unde să stea liniștit, Cosmin a
căutat niște filmulețe funny pe youtube să mai râdem puțin că doar nu o să stăm
serioși vreo secundă.
Și cum
suntem niște copii responsabili și simțiți, la final, am ajutat-o pe Izza să strângă tot și am lăsat în urma noastră
aproape cum a fost (pentru că dacă ne-am distrat împreună am și strâns
împreună). Apoi ne-am luat la revedere și am lăsat-o pe Ioana să doarmă puțin
iar noi am mers veseli spre casele noastre.
Am auzit că au mai fost câțiva de „ca noi” la Ștefan așa că așteptăm și povestea lor (și dacă nu cerem prea mult....pozele lor)!
THE END!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu